Secţiunea a doua:


Mărturisirea de credinţă creştină
Simbolurile credinţei

Capitolul al doilea

Cred în Isus Cristos,
Fiul lui Dumnezeu unul-născut

Vestea cea bună: Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său

422. "Dar când a venit plinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie, născut sub lege, ca să-i răscumpere pe cei care erau sub lege, ca să dobândim înfierea" (Gal 4, 4-5). Iată "Vestea cea Bună despre Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu" (Mc 1, 1): Dumnezeu a cercetat poporul său1. El a ţinut făgăduinţele făcute lui Abraham şi urmaşilor lui2. A făcut-o dincolo de orice aşteptare: L-a trimis pe "Fiul său preaiubit" (Mc 1, 11).

423. Credem şi mărturisim că Isus din Nazaret, născut evreu dintr-o fiică a lui Israel, la Betleem, în timpul regelui Irod cel Mare şi a împăratului Caesar Augustus, de meserie tâmplar, mort răstignit la Ierusalim, în timpul procuratorului Ponţiu Pilat şi sub domnia împăratului Tiberius, este Fiul veşnic al lui Dumnezeu făcut om, că El "a ieşit de la Dumnezeu" (In 13, 3), "s-a coborât din cer" (In 3, 13; 6, 33), "a venit în trup" (1 In 4, 2), deoarece "Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi şi noi am văzut slava lui, slava unuia-născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr (...). Şi din plinătatea lui noi toţi am luat, şi har peste har" (In 1, 14. 16).

424. Însufleţiţi de harul Duhului Sfânt şi atraşi de Tatăl, credem şi mărturisim despre Isus: "Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu" (Mt 16, 16). Pe stânca acestei credinţe mărturisite de Sfântul Petru, Cristos a zidit Biserica sa3.

"Vestirea bogăţiilor de nepătruns ale lui Cristos" (Ef 3, 8)

425. Transmiterea credinţei creştine este în primul rând vestirea lui Isus Cristos, pentru a călăuzi la credinţa în El. De la început, primii ucenici au fost cuprinşi de dorinţa arzătoare de a-l vesti pe Cristos: "Noi nu puteam să nu vorbim de ceea ce am văzut şi am auzit" (Fapte 4, 20). Şi îi cheamă pe oamenii din toate timpurile să intre în bucuria comuniunii cu Cristos:
Ceea ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit, şi mâinile noastre au atins despre Cuvântul Vieţii - şi Viaţa s-a arătat şi noi am văzut-o şi dăm mărturie şi vă vestim viaţa cea veşnică, ce era la Tatăl şi ni s-a arătat - ceea ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă, pentru ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul său Isus Cristos. Acestea vi le scriem pentru ca bucuria noastră să fie deplină (1 In 1, 1-4).

În centrul catehezei: Cristos

426. "În centrul catehezei găsim esenţialmente o Persoană, aceea a lui Isus din Nazaret, Fiul unul-născut al Tatălui (...), care a pătimit şi a murit pentru noi şi care acum, înviat, trăieşte împreună cu noi pentru totdeauna (...). A catehiza (...) înseamnă a descoperi în Persoana lui Cristos tot planul veşnic al lui Dumnezeu. Înseamnă a căuta să înţelegi semnificaţia gesturilor şi cuvintelor lui Cristos, a semnelor săvârşite de El4". Scopul catehezei: "A pune în comuniune cu Isus Cristos: El singur poate călăuzi la iubirea Tatălui în Duhul şi ne poate face părtaşi la viaţa Sfintei Treimi5".

427. "În cateheză este învăţat Cristos, Cuvânt întrupat şi Fiul lui Dumnezeu - tot restul se referă la El; şi numai Cristos învaţă, oricare altul o face în măsura în care este purtătorul lui de cuvânt, lăsându-l pe Cristos să înveţe prin gura lui (...). Orice catehet ar trebui să-şi poată aplica lui însuşi tainicul cuvânt al lui Isus: ''Învăţătura mea nu este a mea, ci a Aceluia care m-a trimis''(In 7, 16)6".

428. Cel care este chemat să "înveţe pe alţii despre Cristos" trebuie mai întâi să caute acel câştig nepreţuit care este "înălţimea cunoaşterii lui Cristos"; "să fie gata să piardă totul (...) pentru a-l câştiga pe Cristos şi a fi aflat în El", şi "a-l cunoaşte pe El, şi puterea învierii lui şi, în împărtăşire cu suferinţele lui, să se facă asemenea lui în moarte, spre a ajunge, de e cu putinţă, la învierea cea din morţi" (Fil 3, 8-11).

429. Din această cunoaştere iubitoare a lui Cristos izvorăşte dorinţa de a-l vesti, de a "evangheliza" şi de a-i călăuzi pe alţii la "Da"-ul credinţei în Isus Cristos. Dar în acelaşi timp se face simţită nevoia de a cunoaşte mereu mai bine această credinţă. În acest scop, urmând ordinea Simbolului credinţei, vor fi prezentate mai întâi principalele titluri ale lui Isus: Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Domnul (articolul 2). Simbolul mărturiseşte apoi principalele mistere ale vieţii lui Cristos: ale Întrupării lui (articolul 3), ale Paştelui (articolele 4 şi 5) şi, în sfârşit, ale preamăririi lui (articolele 6 şi 7).



Note:
1 Cf. Lc 1, 68.
2 Cf. Lc 1, 55.
3 Cf. Mt 16, 18; Sf. Leon cel Mare, Serm. 4, 3; 51, 1; 62, 2; 83, 3.
4 CT 5.
5 Ibid.
6 Ibid, 6.

« Lecţia precedenta | Lecţia urmatoare »
Cuprins

© Asociaţia Pentru Merit. Reproducerea permisă. | Site-uri partenere | Design 1Webdesign.net