Articolul 5
"Isus Cristos s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morţi"


631. "Isus s-a coborât în părţile cele mai de jos ale pământului. Cel ce s-a coborât, acela este care s-a şi suit" (Ef 4, 9-10). Simbolul apostolilor mărturiseşte în acelaşi articol de credinţă coborârea lui Isus în iad şi Învierea lui din morţi a treia zi, deoarece în Paştele său el a făcut să ţâşnească viaţa din străfundurile morţii:

Cristos, Fiul tău,
care, înălţându-se din adâncul mormântului,
şi-a revărsat asupra neamului omenesc lumina lină
şi vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin462.

 

PARAGRAFUL 1. Cristos s-a coborât în iad

632. Afirmaţiile frecvente din Noul Testament după care Isus "a înviat din morţi" (Fapte 3, 15; Rom 8, 11; Cor 15, 20) presupun că, înainte de Înviere, El a locuit în lăcaşul morţilor463. Aceasta este cea dintâi semnificaţie pe care predicarea apostolilor a dat-o coborârii lui Isus în iad: Isus a cunoscut moartea ca toţi oamenii şi a coborât la ei cu sufletul său în lăcaşul morţilor. Dar El s-a coborât acolo ca Mântuitor, proclamând Vestea cea bună spiritelor care erau prizoniere464.

633. Scriptura numeşte iad, Şeol sau Hades465, lăcaşul morţilor în care s-a coborât Isus cel mort, fiindcă cei care se află acolo sunt privaţi de vederea lui Dumnezeu466. Într-adevăr, aceasta este, în aşteptarea Răscumpărătorului, condiţia tuturor celor care au murit, răi sau drepţi467, ceea ce nu înseamnă că soarta lor este identică, după cum arată Isus în parabola săracului Lazăr care a fost primit în "sânul lui Abraham"468. "Tocmai pe aceste suflete sfinte care îl aşteptau pe Eliberatorul lor în sânul lui Abraham le-a eliberat Isus când s-a coborât în iad469". Isus nu s-a coborât în iad ca să-i scape pe cei osândiţi470, nici ca să distrugă iadul osândirii471, ci ca să elibereze pe cei drepţi care l-au precedat472.

634. "Vestea cea bună a fost adusă deopotrivă şi morţilor..." (1 Pt 4, 6). Coborârea în iad este împlinirea, până la desăvârşire, a vestirii evanghelice a mântuirii. Este ultima fază a misiunii mesianice a lui Isus, fază condensată în timp, dar nemărginit de vastă în semnificaţia sa reală de extindere a lucrării răscumpărătoare asupra tuturor oamenilor din orice timp şi orice loc, căci toţi cei mântuiţi au fost făcuţi părtaşi la Răscumpărare.

635. Deci Cristos s-a coborât în străfundurile morţii473 pentru ca "cei morţi să audă glasul Fiului lui Dumnezeu şi, auzindu-l, să învie" (In 5, 25). Isus, "Începătorul vieţii" (Fapte 3, 15), "a surpat prin moartea sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi a izbăvit pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa" (Evr 2, 14-15). De acum înainte, Cristos cel înviat "are cheile morţii şi ale iadului" (Ap 1, 18) şi "în numele lui Isus tot genunchiul se pleacă, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor dedesubt" (Fil 2, 10).

O mare linişte domneşte astăzi pe pământ, o mare linişte şi o mare singurătate. O mare linişte, pentru că Regele doarme. Pământul s-a cutremurat şi s-a liniştit, pentru că Dumnezeu a adormit în trup şi s-a dus să-i trezească pe cei care dormeau din veci (...). El îl va căuta pe Adam, cel dintâi Părinte al nostru, oaia cea rătăcită. El vrea să-i cerceteze pe toţi aceia care sunt aşezaţi în întuneric şi în umbra morţii. Se duce să-i scape de suferinţe pe Adam cel aflat în lanţuri şi pe Eva, prizonieră şi ea, El care este în acelaşi timp Dumnezeul lor şi Fiul lor (...). "Eu sunt Dumnezeul tău, şi pentru tine am devenit Fiul tău. Scoală-te, tu care dormeai, căci nu te-am creat ca să stai aici înlănţuit în iad. Scoală-te din morţi: Eu sunt Viaţa celor care au murit474".

 

PE SCURT

636. Prin expresia "Isus s-a coborât în iad", Simbolul mărturiseşte că Isus a murit cu adevărat şi că, prin moartea sa pentru noi, El a învins moartea şi pe diavol "care are stăpânirea morţii" (Evr 2, 14).

637. Cristos mort s-a coborât cu sufletul unit cu Persoana sa divină în lăcaşul morţilor. El a deschis porţile cerului celor drepţi care îl precedaseră.


Note

462LR, Vigilia Pascală 18: Exsultet.
463Cf. Evr 13, 20.
464Cf. 1 Pt 3, 18-19.
465Cf. Fil 2, 10; Fapte 2, 24; Ap 1, 18; Ef 4, 9.
466Cf. Ps 6, 6; 88, 11-13.
467Cf. Ps 89, 49; 1 Sam 28, 19; Ez 32, 17-32.
468Cf. Lc 16, 22-26.
469CR 1, 6, 3.
470Cf. Cc. Roma (în 745): DS 587.
471Cf. DS 1011; 1077.
472Cf. Cc. Toledo IV (în 625): DS 485; Mt 27, 52-53.
473Cf. Mt 12, 40; Rom 10, 7; Ef 4, 9.
474Veche omilie pentru Sâmbăta Sfântă.

« Lecţia precedenta | Lecţia urmatoare »
Cuprins

© Asociaţia Pentru Merit. Reproducerea permisă. | Site-uri partenere | Design 1Webdesign.net