PARAGRAFUL 5.
Împărtăşirea sfinţilor



946. După ce a mărturisit "Sfânta Biserică catolică", Simbolul apostolilor adaugă "împărtăşirea sfinţilor". Acest articol este, într-un fel, explicitarea precedentului: "Ce este Biserica, dacă nu adunarea tuturor sfinţilor474"? Împărtăşirea sfinţilor este chiar Biserica.

947. "Deoarece toţi credincioşii formează un singur trup, bunul unora este împărtăşit celorlalţi. (...) Trebuie aşadar să credem că există o comuniune de bunuri în Biserică. Dar membrul cel mai important este Cristos, pentru că e Capul (...). Astfel, bunul lui Cristos este comunicat tuturor mădularelor şi această comunicare se face prin sacramentele Bisericii475". "După cum această Biserică este cârmuită de unul şi acelaşi Duh, toate bunurile pe care ea le-a primit devin în mod necesar un fond comun476".

948. Termenul "împărtăşirea sfinţilor" are, aşadar, două semnificaţii strâns legate: "împărtăşire cu cele sfinte, sancta", şi "împărtăşire, comuniune, între persoanele sfinte, sancti".

"Sancta sanctis! - Sfintele, sfinţilor! (= cele sfinte pentru cei sfinţi)" proclamă celebrantul în majoritatea Liturghiilor orientale la ridicarea Sfintelor Daruri înainte de distribuirea împărtăşaniei. Credincioşii (sancti) sunt hrăniţi cu Trupul şi Sângele lui Cristos (sancta) pentru a creşte în comuniunea, în împărtăşirea Duhului Sfânt (koinonía) şi a o comunica lumii.

 

I. Împărtăşirea bunurilor spirituale

949. În comunitatea primară de la Ierusalim, ucenicii "stăruiau în învăţătura apostolilor, în comuniunea frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni" (Fapte 2, 42):

Comuniunea în credinţă. Credinţa credincioşilor este credinţa Bisericii, primită de la apostoli, tezaur de viaţă care se îmbogăţeşte tocmai prin împărtăşire.

950. Comuniunea sacramentelor. "Rodul tuturor sacramentelor aparţine tuturor. Căci sacramentele, şi mai ales botezul, care este poarta prin care oamenii intră în Biserică, sunt tot atâtea legături sacre care îi unesc pe toţi şi îi leagă de Isus Cristos. Comuniunea sfinţilor este comuniunea sacramentelor (...). Numele de împărtăşire se poate aplica fiecăruia dintre ele, căci fiecare ne uneşte cu Dumnezeu (...). Dar acest nume se potriveşte cel mai bine Euharistiei, pentru că ea înfăptuieşte în mod cu totul deosebit această comuniune supranaturală, intimă şi vitală477".

951. Comuniunea carismelor. În comuniunea Bisericii, Duhul Sfânt "dăruieşte credincioşilor de toate categoriile haruri speciale" pentru edificarea Bisericii478. Or, "fiecăruia arătarea Duhului îi este dată spre binele comun" (1 Cor 12, 7).

952. "Ei puneau totul laolaltă" (Fapte 4, 32). "Creştinul adevărat trebuie să considere tot ceea ce posedă ca pe un bun care îi este comun cu toţi şi trebuie să fie întotdeauna gata şi râvnic să vină în ajutorul aproapelui lipsit şi aflat în mizerie479". Creştinul este un administrator al bunurilor Domnului480".

953. Comuniunea iubirii. În sanctorum communio (împărtăşirea sfinţilor) "nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine" (Rom 14, 7). "Dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă un mădular e în cinste, toate mădularele se bucură împreună cu el. Iar voi sunteţi Trupul lui Cristos şi mădulare unii altora" (1 Cor 12, 26-27). "Dragostea nu caută ale sale" (1 Cor 13, 5)481. Cel mai mic act al nostru săvârşit în iubire răsună spre folosul tuturor în acea solidaritate cu toţi oamenii, vii sau morţi, ce se întemeiază pe împărtăşirea sfinţilor. Orice păcat vatămă această comuniune.

 

II. Comuniunea Bisericii din cer şi de pe pământ

954. Cele trei stări ale Bisericii. "Până când Domnul va veni în mărirea sa şi toţi îngerii împreună cu El şi, moartea fiind nimicită, toate vor fi supuse lui, unii dintre ucenicii lui sunt călători pe pământ, în vreme ce alţii, trecuţi din această viaţă, se află în purificare, iar alţii sunt în glorie, contemplând ''limpede pe Dumnezeu însuşi Unul-Întreit, aşa cum este''482":

Cu toţii, însă, deşi în grade şi în feluri diferite, suntem uniţi în aceeaşi dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele şi cântăm Dumnezeului nostru aceeaşi cântare de slavă. Într-adevăr, toţi care sunt ai lui Cristos, având Duhul lui, formează o singură Biserică şi sunt uniţi între ei în Cristos483.

955. "Unirea dintre cei aflaţi pe cale şi fraţii care au adormit în pacea lui Cristos nu se întrerupe în nici un fel, ci, dimpotrivă, după credinţa statornică a Bisericii, este întărită prin comunicarea bunurilor spirituale484".

956. Mijlocirea sfinţilor. "Datorită unirii lor mai intime cu Cristos, cei din cer întăresc întreaga Biserică în sfinţenie (...). Ei nu încetează să mijlocească pentru noi la Tatăl (...) oferindu-i meritele pe care le-au dobândit pe pământ prin unicul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Cristos Isus (...). Aşadar, slăbiciunea noastră este mult ajutată de grija lor frăţească485":

Nu plângeţi, vă voi fi mai de folos după moartea mea şi vă voi ajuta mai bine decât în timpul vieţii486. Îmi voi petrece cerul făcând bine pe pământ487.

957. Comuniunea cu sfinţii. "Noi nu cinstim amintirea sfinţilor numai pentru pilda pe care ne-o dau, ci, mai mult încă, pentru ca unitatea Bisericii în Duhul Sfânt să se întărească prin exercitarea iubirii frăţeşti. Căci, după cum comuniunea creştină între cei aflaţi încă pe cale ne apropie de Cristos, tot astfel comuniunea cu sfinţii ne uneşte cu Cristos de la care, ca de la Izvorul şi Capul său, porneşte orice har şi însăşi viaţa Poporului lui Dumnezeu488":

Pe Cristos îl adorăm pentru că este Fiul lui Dumnezeu; pe martiri îi iubim ca pe ucenici şi imitatori ai Domnului, şi pe drept cuvânt, datorită devotamentului lor neasemuit faţă de Regele şi Stăpânul lor: de am putea să fim şi noi tovarăşi şi împreună ucenici cu ei489!

958. Comuniunea cu cei răposaţi. "Conştientă de această comuniune a întregului Corp mistic al lui Isus Cristos, Biserica celor aflaţi pe cale, încă din primele timpuri ale creştinismului a venerat cu mare pietate amintirea celor răposaţi şi, pentru că ''sfânt şi mântuitor este gândul de a se ruga pentru răposaţi ca să fie dezlegaţi de păcatele lor'' (2 Mac 12, 45), a oferit şi jertfe pentru ei490". Rugăciunea noastră pentru ei poate nu numai să-i ajute, dar şi să facă eficientă mijlocirea lor în favoarea noastră.

959. În unica familie a lui Dumnezeu. "Noi toţi care suntem fii ai lui Dumnezeu şi alcătuim o singură familie în Cristos, atâta vreme cât comunicăm între noi în dragostea reciprocă şi în lauda unică a Preasfintei Treimi, corespundem la vocaţia intimă a Bisericii491".

PE SCURT

960. Biserica este "împărtăşire a sfinţilor": această expresie desemnează în primul rând "cele sfinte" (sancta) şi mai presus de toate Euharistia, prin care "este reprezentată şi realizată unitatea credincioşilor care formează un singur trup în Cristos492".

961. Acest termen desemnează şi comuniunea "persoanelor sfinte" (sancti) în Cristos, care "a murit pentru toţi", aşa încât ceea ce face sau suferă fiecare în şi pentru Cristos aduce rod pentru toţi.

962. "Credem în comuniunea tuturor creştinilor, a celor care sunt peregrini pe pământ, a răposaţilor care îşi împlinesc purificarea şi a fericiţilor din cer, toţi împreună formând o singură Biserică, şi credem că în această comuniune iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu şi a sfinţilor lui ne ascultă necontenit rugăciunile493".


Note
474Niceta, Symb. 10.
475Sf. Toma Aq., Symb. 10.
476CR 1, 10, 24. 7.
477CR 1, 10, 24.
478LG 12.
479CR 1, 10, 27.
480Cf. Lc 16, 1-3.
481Cf. 10, 24.
482LG 49.
483LG 49.
484LG 49.
485LG 49.
486Sf. Dominic, pe patul morţii, către fraţii săi, cf. Jordan de Saxonia, Lib. 93.
487Sf. Tereza a Pruncului Isus, Verba.
488LG 50.
489Sf. Policarp, Mart. 17.
490LG 50.
491LG 51.
492LG 3.
493SPF 30.

« Lecţia precedenta | Lecţia urmatoare »
Cuprins

© Asociaţia Pentru Merit. Reproducerea permisă. | Site-uri partenere | Design 1Webdesign.net