Articolul 3
Călăuze pentru rugăciune


Un nor de martori

2683. Martorii care au mers înaintea noastră în Împărăţie30, mai ales cei pe care Biserica îi recunoaşte drept "sfinţi", iau parte la tradiţia vie a rugăciunii, prin pilda vieţii lor, prin transmiterea scrierilor lor şi prin rugăciunea lor astăzi. Ei îl contemplă pe Dumnezeu, îl laudă şi nu încetează să se îngrijească de cei pe care i-au lăsat pe pământ. intrând "în bucuria" Stăpânului lor, ei au fost "puşi peste multe31". Mijlocirea lor este cea mai înaltă slujire pe care o aduc planului lui Dumnezeu. Putem şi se cuvine să-i rugăm să mijlocească pentru noi şi pentru lumea întreagă.

2684. În împărtăşirea sfinţilor, de-a lungul istoriei Bisericilor s-au dezvoltat diferite spiritualităţi. Carisma personală a unui martor al iubirii lui Dumnezeu pentru oameni s-a putut transmite, aşa cum a fost "duhul" lui Ilie la Eliseu32 şi la Ioan Botezătorul33, pentru ca unii învăţăcei să se împărtăşească din acest duh34. O spiritualitate se află şi la confluenţa unor alte curente, liturgice şi teologice, şi dă mărturie despre inculturarea credinţei într-un anumit mediu omenesc şi în istoria lui. Spiritualităţile creştine se împărtăşesc din tradiţia vie a rugăciunii şi sunt călăuze indispensabile pentru credincioşi. Ele reflectă, în bogata lor diversitate, Lumina unică şi curată a Duhului Sfânt.

"Duhul este într-adevăr sălaşul sfinţilor, iar sfântul este sălaşul propriu al Duhului, de vreme ce el se oferă să locuiască laolaltă cu Dumnezeu şi este chemat Templul lui35".

Slujitori ai rugăciunii

2685. Familia creştină este primul loc al educaţiei la rugăciune. Întemeiată pe taina Căsătoriei, ea este "Biserica de acasă", unde fiii lui Dumnezeu învaţă să se roage "ca Biserică" şi să stăruie în rugăciune. Mai ales pentru copiii mici, rugăciunea zilnică din familie este prima mărturie a memoriei vii a Bisericii, trezită cu răbdare de Duhul Sfânt.

2686. Slujitorii hirotoniţi sunt şi ei răspunzători de educarea la rugăciune a fraţilor şi a surorilor lor în Cristos. Slujitori ai Bunului Păstor, ei sunt orânduiţi pentru a îndruma Poporul lui Dumnezeu către izvoarele vii ale rugăciunii: Cuvântul lui Dumnezeu, liturgia. viaţa teologală, veşnicul Astăzi al lui Dumnezeu în situaţii concrete36.

2687. Numeroşi călugări şi-au consacrat întreaga viaţă rugăciunii. După anahoreţii din deşertul Egiptului, pustnici, monahi şi monahii şi-au consacrat timpul laudei lui Dumnezeu şi mijlocirii pentru poporul lui. Viaţa consacrată nu se susţine şi nu se răspândeşte fără rugăciune; ea e unul dintre izvoarele vii ale contemplaţiei şi ale vieţii spirituale în Biserică.

2688. Catehizarea copiilor, a tinerilor şi a adulţilor are drept ţintă meditarea Cuvântului lui Dumnezeu în rugăciunea personală, actualizarea lui în rugăciunea liturgică şi interiorizarea lui în orice timp, pentru ca el să dea roade într-o viaţă nouă. Cateheza este totodată momentul în care pietatea populară poate fi evaluată şi educată37. Memorarea rugăciunilor fundamentale oferă un suport indispensabil vieţii de rugăciune, dar este important ca înţelesul lor să fie gustat pe deplin38.

2689. Grupurile de rugăciune, chiar "şcolile de rugăciune", sunt astăzi unul dintre semnele şi resorturile înnoirii rugăciunii în Biserică, în măsura în care ele se adapă din izvoarele autentice ale rugăciunii creştine. Grija pentru comuniune este semnul adevăratei rugăciuni în Biserică.

2690. Duhul Sfânt le dă unora dintre credincioşi daruri de înţelepciune, de credinţă şi de discernământ, în vederea acelui bine comun care este rugăciunea (direcţiunea sau îndrumarea spirituală). Cei şi cele care primesc astfel de daruri sunt adevăraţi slujitori ai Tradiţiei vii a rugăciunii:

De aceea sufletul care vrea să înainteze pe calea desăvârşirii trebuie, după sfatul Sfântului Ioan al Crucii, "să ia bine seama în mâinile cui se încredinţează, căci aşa cum va fi învăţătorul, aşa va fi şi învăţăcelul; cum va fi tatăl, aşa va fi şi fiul". Şi iar: "Nu numai că îndrumătorul trebuie să fie învăţat şi prudent, ci trebuie să fie şi cu experienţă (...) Dacă îndrumătorul spiritual nu are experienţa vieţii spirituale, el nu este în stare să conducă într-acolo sufletele, pe care totuşi Dumnezeu le cheamă, şi nici măcar nu le va înţelege39".

Locuri favorabile pentru rugăciune

2691. Biserica, fiind casa lui Dumnezeu, este locul propriu al rugăciunii liturgice pentru comunitatea parohială. Ea este şi locul privilegiat al adorării prezenţei reale a lui Cristos, în Sfântul Sacrament. Alegerea unui loc favorabil nu este indiferentă pentru autenticitatea rugăciunii:

PE SCURT

2692. În rugăciunea ei, Biserica peregrină este asociată Bisericii sfinţilor, a căror mijlocire o cere.

2693. Feluritele spiritualităţii creştine participă la tradiţia vie a rugăciunii şi sunt călăuze preţioase pentru viaţa spirituală.

2694. Familia creştină este primul loc al educării la rugăciune.

2695. Slujitorii hirotoniţi, viaţa consacrată, cateheza, grupurile de rugăciune, "îndrumarea spirituală" asigură în Biserică un ajutor pentru rugăciune.

2696. Locurile cele mai favorabile pentru rugăciune sunt oratoriul personal sau familial, mânăstirile, sanctuarele de pelerinaj şi, mai cu seamă, biserica, locul propriu al rugăciunii liturgice pentru comunitatea parohială şi locul privilegiat al adoraţiei euharistice.

Note

Pagina anterioară Pagina următoare