Lecţia 3: Despre Unitatea şi despre Trinitatea lui Dumnezeu


"Unitate" înseamnă a fi unul, iar "Tinitate" înseamnă a fi trei în unul.

21. Î: Există un singur Dumnezeu ?

R: Da, există un singur Dumnezeu.

22. Î: De ce nu este posibil să fie mai mulţi Dumnezei ?

R: Nu poate fi decât un singur Dumnezeu, deoarece Dumnezeu, fiind fiinţă supremă şi infinită, nu poate avea un egal.

"Suprem" înseamnă cel mai înalt. "Egal" înseamnă că unul are tot ceea ce are celălalt.

Putem spune că un creion este egal cu un altul atunci când unul arată la fel de bine ca celălalt şi scrie la fel de bine ca celălalt. Un mecanic este egal cu altul dacă amândoi lucrează la fel. Doi băieţi sunt egali în clasă dacă au aceleaşi note la sfârşitul lunii sau anului. Nu putem avea două persoane care să ne fie şefi în acelaşi timp. De exemplu, nu pot fi doi generali care să ocupe aceeaşi poziţie în armată; nu pot fi doi preşedinţi ai naţiunii, sau doi guvernatori de provincii, ori doi primari în acelaşi oraş. La fel, nu pot fi doi directori într-o şcoală, decât dacă îşi împart în mod egal puterea şi atunci vor fi egali şi niciunul nu va fi şeful celuilalt. Dumnezeu nu îşi poate împărţi puterea Sa cu nimeni astfel încât să o dea în întregime, pentru că spunem că El este infinit, ceea ce înseamnă că are totul. Alţii au numai putere împrumutată lor de la Dumnezeu. Deci, toată puterea şi autoritatea vin de la Dumnezeu, astfel încât, atunci când nu ascultăm de părinţii sau de superiorii noştri care sunt aşezaţi deasupra noastră, noi nu ascultăm de Dumnezeu.

23. Î: Câte persoane sunt în Dumnezeu ?

R: În Dumnezeu se află trei persoane divine, în mod real distincte şi egale în toate: Tatăl, Fiul şi Sfântul Spirit.

"Distincte" înseamnă neamestecate. Spunem primei şi celei de a doua persoane: Tată şi Fiu, deoarece a doua persoană are cauza în prima persoană şi nu pentru a arăta că ar exista vreo diferenţă în vârsta lor. Noi vedem mereu în lume că un tată este mai vârstnic decât fiul său, de aici am putea avea ideea că aşa stau lucrurile şi în interiorul Sfintei Treimi. Dar nu este aşa. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Sfântul Spirit au existat dinainte de eternitate, şi niciodată nu a fost vreun timp în care unul dintre Ei să fi existat, iar altul nu. Deci, Dumnezeu Fiul este la fel de bătrân ca Dumnezeu Tatăl, avem aici, iarăşi, o taină. Chiar şi în natură putem găsi două lucruri care îşi încep existenţa în acelaşi timp, şi totuşi unul este cauza celuilalt. Ştim că focul este cauza căldurii care apare când facem un foc, totuşi focul şi căldura apar în acelaşi timp. Deşi nu putem înţelege misterul Tatălui şi Fiului, trebuie să le credem pe baza autorităţii lui Dumnezeu, care ne învaţă acest adevăr. Prima, a doua şi a treia persoană a Sfintei Treimi nu înseamnă, deci, o ordine în timp.

24. Î: Tatăl este Dumnezeu ?

R: Tatăl este Dumnezeu şi este prima persoană a Sfintei Treimi.

25. Î: Fiul este Dumnezeu ?

R: Fiul este Dumnezeu şi este a doua persoană a Sfintei Treimi.

26. Î: Sfântul Spirit este Dumnezeu ?

R: Sfântul Spirit este Dumnezeu şi este a treia persoană a Sfintei Treimi.

27. Î: Ce înţelegem prin "Sfânta Treime" ?

R: Prin "Sfânta Treime" înţelegem un singur Dumnezeu în trei Persoane Divine.

28. Î: Sunt aceste trei persoane divine egale în toate privinţele ?

R: Da, cele trei persoane divine sunt în toate egale.

29. Î: Sunt cele trei persoane unul şi acelaşi Dumnezeu ?

R: Da, cele trei persoane divine sunt unul şi acelaşi Dumnezeu, toate cele trei persoane având aceeaşi natură şi substanţă divină.

Noi adeseori atribuim diferite lucrări celor trei persoane divine. De exemplu, lucrările de creaţie le atribuim Tatălui, îndurarea o atribuim lui Dumnezeu Fiul, iubirea şi lucrarea de sfinţire o atribuim Sfântului Spirit: aşa găsim de multe ori în cărţile pioase. Dar toate lucrările acestea sunt ale celor trei persoane ale Sfintei Treimi, deoarece asemenea opere sunt operele lui Dumnezeu şi există un singur Dumnezeu.

30. Î: Putem înţelege pe deplin în ce fel cele trei persoane divine sunt unul şi acelaşi Dumnezeu ?

R: Nu, nu putem înţelege pe deplin în ce fel cele trei persoane divine sunt unul şi acelaşi Dumnezeu, deoarece acesta este un mister.

"Pe deplin", înseamnă în întregime. În parte, putem înţelege. Noi ştim ce este Dumnezeu unic şi ştim cine sunt cele trei persoane divine. Cum se armonizează cele două cunoştinţe, aceasta e partea pe care nu o putem înţelege, acesta e misterul (taina).

31. Î: Ce este un mister ?

R: Un mister este un adevăr pe care nu îl putem înţelege pe deplin.

"Un adevăr" înseamnă, aici, un adevăr revelat, adică făcut nouă cunoscut de către Dumnezeu sau de către Biserica Sa. Este un adevăr pe care trebuie să îl credem, deşi nu îl putem înţelege. Să luăm un exemplu. Când un copil merge la şcoală, el este învăţat că pământul este rotund ca o portocală şi că se mişcă în două feluri, dintre care unul produce ziua şi noaptea, iar celălalt produce anotimpurile: primăvara, vara, toamna şi iarna. Copilul merge la ţară şi vede kilometri de pământ plat, vede munţi de înălţime ameţitoare. Merge la mare, acolo unde marinarii vorbesc de adâncimea mării.

Acum, copilul ar putea spune: cum poate fi pământul rotund dacă există prăpăstii adânci, munţi atât de înalţi şi câmpii atât de plate ? Iată că simţurile mele îmi arată că pământul nu e rotund, iar nenumpratele lucruri care stau în repaus la suprafaţa lui îmi arată că pământul nu se mişcă. Şi totuşi, copilul crede, chiar împotriva simţurilor sale că pământul e rotund şi în mişcare, deoarece învăţătorul lui nu ar avea de ce să îl inducă în eroare: acela ştie mai bine decât el, este mai învăţat: el a primit aceste cunoştinţe de la alţii care, după ani mulţi de studii şi cercetpri atente au descoperit aceste lucruri şi ştie că sunt adevărate. Prin urmare, dacă trebuie să credem asemenea lucruri pe care nu putem să le înţelegem bazându-ne pe autoritatea oamenilor, pentru ce nu ar trebui să credem şi alte lucruri, bazându-ne pe autoritatea lui Dumnezeu ? Trebuie să Îl credem pe El. Dacă un copil ar cunoaşte tot ceea ce învăţătorul lui cunoaşte, nu ar fi nici o nevoie să meargă la şcoală, el ar fi egal în cunoaştere cu învăţătorul lui; la fel, dacă noi am fi cunoscut tot ceea ce Dumnezeu cunoaşte, am fi fost la fel de mari ca şi El. Ca şi când un copil ar încerca să golească oceanul, luând apă cu găletuşa şi vărsând-o în gropile pe care le-a săpat pe plajă, aşa este omul care ar încerca să cuprindă înţelepciunea lui Dumnezeu.

Aceasta este greşeala pe care o fac necredincioşii când încearcă să înţeleagă cu o inteligenţă limitată cunoaşterea fără limite a lui Dumnezeu şi căile Sale misterioase: când ei nu înţeleg, atunci nu cred. Nu este aceasta nebunie extremă ? Oare nu este de râs atunci când vedem un copil care ar refuza să creadă că pământul e rotund ori că se mişcă deoarece nu poate pricepe acest lucru ? Când va creşte şi va învăţa mai mult, va înţelege mai bine; la fel suntem noi: când vom părăsi lumea aceasta şi vom fi lângă Dumnezeu, vom vedea mai limpede multe lucruri care, acum, ni se par de neînţeles. Deocamdată, tot ceea ce avem de făcut este să le credem pe baza autorităţii lui Dumnezeu care ne învaţă.

« Lecţia precedenta | Lecţia urmatoare »
Cuprins

© Asociatia Pentru Merit. Reproducerea permisa. | Site-uri partenere | Design 1Webdesign.net