Lecţia a 14-a: Despre Botez


152. Î: Ce este Botezul ?

R: Botezul este un Sacrament (= o Taină) care ne curăţă de Păcatul Original, ne face creştini, copii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai Cerului.

"Creştini"
înseamnă: membri ai Bisericii lui Cristos. "Copii ai lui Dumnezeu", înseamnă copii adoptaţi. Toţi oamenii sunt copiii lui Dumnezeu prin creaţia lor, dar creştinii sunt copiii lui Dumnezeu nu doar prin creaţie, ci şi prin har şi uniune cu Domnul nostru. "Moştenitori ai Cerului". Un moştenitor este cineva care moşteneşte proprietăţi, bani sau bunuri la moartea altcuiva. Aceste lucruri sunt lăsate printr-un testament sau date prin legi ale Statului, dacă persoana aceea moare fără să lase un testament. Un testament este un act scris în care o persoană declară ceea ce doreşte să fie făcut, la moartea sa, cu orice posedă, pentru scopuri caritabile sau pentru alte persoane cărora el doreşte să lase bunurile sale. Este semnat cu martori şi, după moartea testatorului, este încredinţat grijii cuiva, numit executor, care are drept sarcină să vegheze ca tot ce este menţionat în testament este dus la îndeplinire. Există un slujitor al Statului care supraveghează aceste lucruri în concordanţă cu legea, dacă moştenirea rămasă este de valoare sau există o dispută asupra ei. Acum, înţelegem mai bine de ce numim Biblia Vechiul şi Noul Testament. Când Domnul nostru a murit, nouă ne-a lăsat o moştenire şi un bun spiritual. Moştenirea este Cerul, pe care îl pierdusem prin păcatul lui Adam şi l-am redobândit prin moartea Domnului nostru. Bunul spiritual a fost graţia lui Dumnezeu, pe care El a meritat-o pentru noi. Vechiul Testament conţine promisiunea a ceea ce Domnul ne va lăsa nouă la moartea Sa, iar Noul Testament ne arată că El şi-a ţinut promisiunea şi ne-a lăsat ceea ce a spus că ne va lăsa. Vechiul Testament a fost scris înainte de moartea Sa, iar Noul Testament a fost scris după moartea Sa. Martorii acestor testamente au fost patriarhii, profeţii, Apostolii şi evangheliştii, care L-au auzit pe Dumnezeu făcând promisiunile Sale şi au scris prin inspiraţia Spiritului Sfânt. Biserica este executoarea voinţei lui Cristos şi este sarcina ei să vegheze ca toţi oamenii să primească ceea ce Cristos le-a lăsat, mai exact: graţia lui Dumnezeu şi Cerul. Ea mai trebuie să vegheze ca oamenii să nu fie înşelaţi, fiind deposedaţi de aceste lucruri de către duşmanii lor: diavolul, lumea şi carnea.

153. Î: Păcatele personale sunt remise prin Botez ?

R: Păcatele personale şi toată pedeapsa adusă de ele sunt remise prin Botez, dacă persoana botezată este vinovată de vreunul.

Noi ştim că Botezul remite Păcatul Originar. Dar, să presupunem că o persoană nu este botezată până la vârsta de 25 sau 30 de ani; a comis sigur unele păcate de când avea şapte ani, vârsta la care a primit uzul raţiunii. În acest caz, întrebarea este: sunt toate păcatele sale, atât cele pe care le-a comis ea însăşi, cât şi Păcatul Originar iertate prin Botez ? Răspunsul este: da. Toate păcatele sale sunt iertate, astfel încât nu trebuie să le mărturisească. Dar trebuie să le regrete din toată inima şi să aibă hotărârea fermă de a nu le mai repeta, la fel ca la spovadă. Mai mult, pentru a nu fi necesar să mărturisească acele păcate, trebuie să fim absolut siguri că nu a fost botezată mai înainte. Nu numai că remite păcatele însele, dar Botezul remite în întregime şi pedeapsa temporală datorată lor.

În Sacramentul Penitenţei, păcătosul este salvat de la pedeapsa eternă, adică de la Iad, precum şi, în parte, de la pedeapsa temporală. Dar, deşi păcatele au fost iertate, păcătosul trebuie să dea satisfacţie lui Dumnezeu pentru insulta adusă prin păcatele sale.

Prin urmare, trebuie să sufere pedeapsă în această lume sau în Purgatoriu. Numim acest fel de pedeapsă "pedeapsă temporală", fiindcă nu va dura o eternitate. Puteţi aduce această satisfacţie lui Dumnezeu în timp ce vă aflaţi pe pământ şi astfel să evitaţi o mare parte din pedeapsa temporală prin rugăciuni, post, indulgenţe, pomană şi lucruri bune, chiar şi prin suportarea suferinţelor, încercărilor şi supărărilor cu răbdare şi oferindu-le lui Dumnezeu ca satisfacţie pentru păcatele voastre. În Botez, atât datoria eternă cât şi datoria temporală este iertată, astfel încât, dacă o persoană tocmai botezată a murit imediat după Botez, va merge direct în Cer şi nu în Purgatoriu, deoarece persoanele ajung în Purgatoriu ca să îşi achite datoria temporală. Nici nu ar putea acea persoană să profite de o indulgenţă, deoarece indulgenţele există numai ca să ne ajute să plătim datoria temporală. Nici nu ar putea acea persoană să primească Sacramentul Penitenţei, fiindcă acesta remite numai păcatele comise după Botez, iar acea persoană nu ar avea păcate ca să fie remise, deoarece a murit chiar după primirea Botezului. Să vedem, deci, bunătatea Domnului nostru în instituirea Botezului, bunătatea de a ierta orice şi de a ne lăsa la fel de liberi de vină precum au fost primii noştri părinţi atunci când Dumnezeu i-a creat.

154. Î: Este Botezul necesar pentru mântuire ?

R: Botezul este necesar pentru mântuire, deoarece, fără el, nu putem intra în împărăţia Cerului.

Cei care mor nebotezaţi fără nici o vină personală şi care nu au păcătuit niciodată nu pot intra în Cer şi nici nu se vor duce în Iad. După Judecata de Apoi nu va mai fi Purgatoriu. Unde, aşadar, se vor duce ? Dumnezeu, în bunătatea Sa, va oferi un loc de odihnă lor, unde nu vor suferi şi vor fi într-o stare de pace naturală; dar nu Îl vor vedea pe Dumnezeu, nici Cerul. Dumnezeu ar fi putut să ne creeze pentru o ţintă pur naturală şi materială, astfel încât am fi putut trăi pentru totdeauna pe pământ şi am fi putut fi fericiţi cu toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni l-ar fi dat. Dar atunci, noi nu am fi cunoscut nicicând Cerul, nici pe Dumnezeu aşa cum Îl cunoaştem acum. Asemenea fericire pământească ar fi nimic în comparaţie cu încântarea Cerului şi cu prezenţa lui Dumnezeu. De aceea, acum, de vreme ce Dumnezeu ne-a dat descoperirile Sale sfinte, o cunoaştere a Lui Însuşi şi a Cerului, am fi într-o stare mizerabilă dacă am fi lăsaţi mereu pe pământ. Prin urmare, cei care mor fără a fi fost botezaţi nu cunosc ceea ce au pierdut şi sunt fericiţi în mod natural; dar noi, care ştim cât de mult au pierdut din cauza lipsei Botezului, realizăm cât de nefericiţi sunt ei. Gândiţi-vă, deci, cât de teribilă este crima de a îngădui în mod voluntar cuiva să moară fără Botez, ori crima de a refuza unui mic copil viaţa înainte de a putea fi botezat! Să presupunem că toţi membrii unei familii, în afara unui copil mic, au fost botezaţi. Când ziua Judecăţii va veni, în timp ce toţi ceilalţi membri ai familiei - tatăl, mama şi copiii ar putea merge în Cer, acel micuţ va trebui să stea afară. Acel frăţior sau surioară va fi despărţit de familia lui pentru totdeauna şi niciodată, dar niciodată nu Îl va vedea pe Dumnezeu, nici Cerul. Prin urmare, cât de fără inimă şi de crud trebuie cineva să fie încât să refuze acelui micuţ fericirea timp de o eternitate, numai fiindcă mama sa, ori altcineva, să aibă mai puţină bătaie de cap ori mai puţină suferinţă aici, pe pământ.

155. Î: Cine poate administra Botezul ?

R: Preotul este ministrul ordinar al Botezului; dar, în caz de necesitate, oricine care are uzul raţiunii poate boteza.

"Ordinar"
, adică acela care are dreptul de a boteza şi în general face acest lucru; ceilalţi pot boteza numai în caz de necesitate. "Preotul" şi cei de deasupra lui: episcopii şi Papa, deoarece aceia au toate puterile pe care un preot le are şi încă altele pe deasupra. "Ministru" este denumirea dată aici cuiva care îndeplineşte oricare dintre riturile sacre sau ceremoniile Bisericii. "Necesitate": când minsitrul ordinar nu poate fi acolo şi când Botezul trebuie făcut, deoarece, atunci când nu este absolut necesar să de facă Botezul, trebuie aşteptat ministrul ordinar. "Oricine". Chiar şi persoane acatolice sau cei care nu sunt creştini pot, în caz de necesitate, să boteze o persoană care doreşte să primească Botezul, dacă ei cunosc cum se botează şi doresc să facă ceea ce Biserica lui Cristos face când botează. Nu poate fi botezată o persoană împotriva voinţei ei. Nici nu poate fi botezat un copil ai cărui părinţi nu doresc să fie botezat copilul sau când copilul nu va fi crescut în religia catolică. Dar, dacă ar fi vorba de un copil muribund, poate să fie şi trebuie să fie botezat, chiar şi fără consimţământul părinţilor.

"Uzul raţiunii", deoarece persoana care botează trebuie să aibă intenţia să facă ceea ce Domnul nostru a poruncit să se facă oferindu-se Botezul, iar un copil mic nu poate înţelege, deci nu ar putea să boteze.

156. Î: Cum se face Botezul ?

R: Cel care botează trebuie să toarne apă pe capul persoanei care este botezată şi să spună, în timp ce toarnă apă: "Eu te botez în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh"

Când preotul botează în biserică, el foloseşte apă consacrată, adică apă sfinţită pentru acest scop în Sâmbăta Mare, în care pune ulei sfinţit. Când el (sau oricine altcineva, în caz de necesitate) botează într-o casă particulară, poate folosi apă obişnuită, curată şi botează fără celelalte ceremonii din biserică. Nu trebuie uitat: pentru Botez se poate folosi apă obişnuită, curată, fie caldă, fie rece. Când preotul sau altcineva botează doar turnând apă şi pronunţând cuvintele Botezului, numim acest lucru Botez privat. Botezul făcut în biserică împreună cu toate ceremoniile sale este numit Botez solemn. Orice persoană botezată în mod privat ar trebui adus la biserică după aceea, pentru a se face restul ceremoniilor. Este folositor pentru respectul faţă de acest Sacrament să ştim care ceremonii sunt folosite în Botezul solemn şi ce semnifică ele. Următoarele lucruri trebuie pregătite: uleiurile sfinţite, puţină sare, un mic ulcior sau ceva asemănător din care să se toarne apă, un vas în care să se verse apa turnată, nişte vată, două pânze, una albă şi una mov, prosoape, o haină albă, lumânare şi sfeşnic.

Toate fiind pregătite, persoana care ţine copilul îl ia pe braţul drept, cu faţa în sus, iar preotul, după ce a aflat numele care este să fie dat, începe prin a-l întreba pe cel care trebuie botezat: "ce ceri de la Biserica lui Dumnezeu ?" Părinţii răspund pentru copil: "Credinţa!" Dacă persoana care primeşte botezul este capabilă să răspundă pentru ea, trebuie să o facă. Apoi, preotul îi cere copilului să respecte Poruncile şi să Îl iubească pe Dumnezeu. Pe urmă suflă de trei ori asupra lui şi cere spiritului rău să plece. Apoi se roagă pentru copil şi pune puţină sare pe gura lui, ca semn al înţelepciunii pe care credinţa o dă şi, din nou, se roagă. Mai apoi pune marginea stolei sale asupra sa ca semn că este condus în Biserică, deoarece Botezul se făcea pe vremuri într-un loc numit baptisteriu, în afara bisericii şi lângă uşă, astfel încât în acest punct urma partea în care persoana era condusă spre a fi botezată. Apoi, înainte de Botez, persoana spune Crezul şi Tatăl Nostru, deoarece când un adult este botezat el trebuie mai întâi instruit în toate adevărurile de credinţă şi trebuie să spună Crezul pentru a arăta că are credinţă în ele. Apoi, preotul se roagă şi pune puţină salivă pe urechile şi nasul copilului, folosind în acest timp aceleaşi cuvinte pe care Domnul nostru le-a folosit când a scuipat pe pământ şi a frecat cu scuipat şi noroi ochii orbului, vindecându-l (Ioan 9:6). Preotul, pe urmă, îl întreabă pe copil dacă renunţă la diavol şi la toate lucrările şi la toată slava lui, adică la vanitate şi la slava deşartă şi, după ce primeşte răspunsul, îl unge pe copil cu ulei sfinţit pe piept şi pe spate. Apoi din nou îl întreabă desprte profesiunea de credinţă şi, în sfârşit, îl botează. După botez îl unge cu sfînta crismă şi aşează un veşmânt alb asupra lui care semnifică puritatea pe care a primit-o în Botez şi ca semn că trebuie să-şi ţină sufletul liber de păcat. În continuare, aşează în mâna sa o lumânare aprinsă, care semnifică lumina credinţei care a fost primită prin botez. Suntem botezaţi la uşa bisericii pentru a arăta că fără Botez suntem afară din Biserică. Suntem adesea însemnaţi cu Semnul Crucii pentru a ne aminti că salvarea noastră este datorită Crucii şi Patimilor Domnului nostru. Stola preotului este aşezată asupra noastră pentru a arăta că Biserica ne ia sub protecţia sa şi ne este pavăză faţă de puterea diavolului. Suntem unşi ca semn că suntem eliberaţi de păcate şi întăriţi a lupta pentru Cristos. Haina sau pânza albă este aşezată asupra noastră pentru a ne aminti gloria Învierii, iar lumânarea este pusă în mâna noastră pentru a arăta că ar trebui să ardem de iubire creştină.

157. Î: Câte feluri de Botez sunt ?

R: Sunt trei feluri de Botez: Botezul apei, Botezul dorinţei şi Botezul sângelui.

158. Î: Ce este Botezul apei ?

R: Botezul apei este acela care se face turnând apa pe capul persoanei care este botezată şi spunând în acelaşi timp: "Te botez în numele Tatălui, Fiului şi Sf Duh".

159. Î: Ce este Botezul dorinţei ?

R: Botezul dorinţei este o dorinţă ardentă de a primi Botezul şi de a face tot ceea ce Dumnezeu a rânduit că trebuie făcut pentru mântuire.

"O dorinţă ardentă"
a cuiva care nu are oportunitatea de a fi botezat, deoarece nimeni nu se poate boteza pe sine însuşi. Este necesar să îi pară rău pentru păcatele sale şi să aibă dorinţa de a primi Botezul apei cât de curând se poate. Este la fel cu situaţia unei persoane aflate în păcat de moarte care nu are un preot să o absolve: poate, când e în pericol de moarte, să îşi salveze sufletul din Iad printr-un act de perfectă căinţă şi cu hotărârea fermă de a merge la spovadă cât de curând se poate.

Botezul dorinţei este folositor şi necesar dacă nu există apă la îndemână sau nimeni să boteze. Sau, dacă cel care doreşte să fie botezat şi cei din jurul lui nu cunosc exact cum trebuie făcut Botezul, ceea ce se poate întâmpla frecvent într-o ţară păgână. Unul dintre lucrurile de care trebuie să vă amintiţi în mod special când săvârşiţi Botezul în caz de necesitate este că nu trebuie ca o persoană să toarne apa şi altă persoană să rostească cuvintele. Aceeaşi persoană trebuie să le facă pe amândouă, în caz contrar Botezul nu va fi valid. Dacă sunteţi chemaţi să botezaţi în caz de necesitate, fiţi foarte atenţi să respectaţi următoarele lucruri, altfel Botezul nu va fi valid: folosiţi apă curată şi nimic altceva decât numai apă, niciun alt lichid. Spuneţi fiecare dintre cuvintele exacte: "Eu te botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit". Nu ar fi de ajuns să spuneţi "Eu te botez în numele lui Dumnezeu" sau "Te botez în numele Sfintei Treimi", nici nu ar fi de ajuns să spuneţi "în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Spirit" fără să menţionaţi "te botez". Spuneţi cuvintele în acelaşi timp în care turnaţi apă şi fiţi siguri că apa atinge pielea. Nu ar fi suficient ca apa să atingă doar părul. Nu trebuie stropită apa, ci turnată pe cap.

Când aţi urmat cu atenţie instrucţiunile de mai sus şi sunteţi siguri că aţi botezat cum trebuie, niciodată şi în nicio situaţie nu repetaţi Botezul aceleiaşi persoane. Este un păcat să încercaţi să botezaţi mai mult de o singură dată când ştiţi că Botezul poate fi săvârşit o singură dată. Vederea unei persoane muribunde şi faptul că sunteţi chemat pentru prima dată vă poate face să fiţi întrucâtva surexcitat: dar fiţi calm, amintiţi-vă importanţa Sacramentului şi îl veţi administra aşa cum trebuie. Părinţii nu ar trebui să îşi boteze proprii copii în caz de necesitate, dacă există o altă persoană care ar putea-o face în mod valid. Amintiţi-vă că cei care administrează Botezul intră într-o legătură spirituală cu persoana pe care o botează (nu cu părinţii ei). Dacă ar dori, după ani, să se căsătorească cu persoana pe care au botezat-o, trebuie să facă această relaţie cunoscută preotului.

Naşii nu sunt necesari la un Botez privat. O persoană poate fi naş de Botez al unui copil fără să fie fizic prezent la Botez, cu condiţia ca altcineva să ţină în braţe copilul în locul său şi să răspundă la întrebările la care el însuşi ar răspunde, dacă ar fi prezent.

160. Î: Ce este Botezul sângelui ?

R: Botezul sângelui înseamnă atunci când cineva îşi dă sângele din credinţă în Cristos.

Botezul sângelui, numit martiriu, este primit de cei care nu au fost botezaţi cu apă, dar care au fost daţi morţii pentru credinţa lor catolică. Acest lucru se întâmplă chiar şi astăzi în ţările păgâne, în care misionarii încearcă să îi convertească pe săracii nativi. Aceşti păgâni trebuie instruiţi înainte de a fi botezaţi. Să presupunem că ei fac tot ceea ce li se cere lor şi aşteaptă ziua Botezului. Cei care se află în această situaţie se numesc catehumeni. Într-o zi, în răstimpul în care ei participă la instruire, duşmanii religiei se aruncă asupra lor şi îi ucid. Ei nu rezistă, ci cu voinţă suferă moartea din iubire faţă de religia adevărată. În acest caz, ei sunt martiri şi sunt botezaţi cu propriul lor sânge. Deşi, cum am spus mai sus, sângele nu este bun pentru un Botez obişnuit, chiar dacă nu am avea apă, astfel încât, dacă cineva şi-ar extrage sânge din propriul corp cerând să fie botezat cu acela, Botezul nu ar fi valid. De asemenea, ei nu ar fi martiri dacă ar fi daţi morţii nu pentru religie sau virtute, ci din alt motiv, de exemplu politic.

161. Î: Botezul dorinţei sau Botezul sângelui sunt suficiente pentru a produce efectele Botezului apei ?

R: Botezul dorinţei sau Botezul sângelui sunt suficiente pentru a produce efectele Botezului apei, dacă este imposibil a se primi Botezul apei.

162. Î: Ce promitem la Botez ?

R: La Botez, noi promitem să renunţăm la diavol şi la toate lucrările şi slava lui

163. Î: De ce se dă numele unui sfânt la Botez ?

R: Se dă numele unui sfânt la Botez pentru ca persoana botezată să îi semene în virtute şi să îl aibă ca protector.

Sfântul al cărui nume îl purtăm este numit sfântul nostru Patron. Acest sfânt are o dragoste deosebită pentru noi şi o grijă specială faţă de noi. Oamenii iau numele unui mare om fiindcă îi admiră calităţile bune sau ceea ce au lăsat ei în urmă. Astfel, luăm numele sfinţilor fiindcă admirăm virtuţile lor creştine şi ceea ce au lăsat creştinătăţii. Trebuie, deci, să citim viaţa sfântului nostru patron şi să încercăm să-i imităm virtuţile, iar ziua în care Biserica celebrează sărbătoarea sfântului nostru patron ar trebui să fie o zi mare şi pentru noi. De obicei, Biserica celebrează sărbătoarea unui sfânt în ziua în care a murit, care este, după cum credem, ziua în care a intrat în Cer.

164. Î: De ce există naşi la Botez ?

R: Naşii există pentru ca să poată promite în numele copilului ceea ce copilul însuşi ar promite dacă ar avea uzul raţiunii.

165. Î: Care sunt obligaţiile naşilor ?

R: Obligaţiile naşilor sunt de a instrui copilul în îndatoririle sale religioase dacă părinţii le neglijează sau mor.

Aceasta este o obligaţie foarte importantă şi trebuie să o îndeplinim cu credinţă. Următoarele persoane nu pot fi naşi:
  1. Cei care nu sunt catolici, deoarece ei nu îl pot învăţa pe copil religia catolică dacă nu o cunosc ei înşişi.
  2. Cei care duc în mod public vieţi rele: cum ar putea ei fi exemple bune şi cum i-ar putea învăţa pe copii să fie buni când ei înşişi sunt păcătoşi notorii ?
  3. Cei care sunt ignoranţi în religia lor nu ar trebui să ia asupra lor îndatoririle de naşi.
Prin urmare, părinţii ar trebui să aleagă drept naşi ai copiilor lor numai buni catolici, catolici care să fie practicanţi ai credinţei, dintre aceia care vor fi exemple pentru copii şi nu doar catolici cu numele. Pentru a repeta ceea ce deja am spus mai înainte: naşii contractează o legătură spirituală cu finii lor, iar în caz de căsătorie ei trebuie să facă cunoscută această legătură preotului. Naşul cu naşa nu contractează legătură între ei, nici cu părinţii copilului, ci numai cu copilul, astfel încât naşii nu vor putea mai târziu să se căsătorească cu finii fără a obţine mai întâi o dispensă specială, adică o permisiune a Bisericii oferită de episcop sau de Papa. În ceea ce priveşte numele, niciodată părinţii nu trebuie să se lase influenţaţi de niciun mijloc pentru a da copiilor nume nebuneşti sau fanteziste, luate din cărţi, din locuri sau lucruri. Mai mult decât orice, ei nu trebuie să aleagă numele vreunui duşman al Bisericii sau vreunui necredincios, ci numele unui sfânt al lui Dumnezeu care va fi un model pentru copilul lor. Indiferent ce nume ar alege, dacă nu este numele unui sfânt, ar trebui că măcar numele unui sfânt să fie al doilea prenume. Dacă acest lucru a fost omis la Botez, ar trebui adăugat la Confirmare, ocazie cu care un nume nou poate fi adăugat. Dacă s-a luat numele unui sfânt pentru a fi dat copilului ca nume de Botez, nu trebuie scurtat sau schimbat până la a nu mai însemna nimic, spre exemplu Miţa sau Mizzy pentru Maria. Când numele vostru este menţionat, acel sfânt este onorat şi, aş putea spune, invocat, fiindcă ar trebui să vă amintească de el. Din acest motiv, nu ar trebui să aveţi nume fără sens sau nume aiurea cum ar fi acela al unui animal de casă, cunoscut numai familiei ori prietenilor.

Concordat cum originale

« Lecţia precedenta | Lecţia urmatoare »
Cuprins

© Asociatia Pentru Merit. Reproducerea permisa. | Site-uri partenere | Design 1Webdesign.net